Balconul închis este cea mai frecventă extindere de spațiu din blocurile românești. Se pune tâmplărie, se toarnă o șapă, se dă cu gresie și, în cel mai bun caz, se lipesc câteva plăci de polistiren pe parapet. Rezultatul este, de regulă, o cameră care iarna are 12 grade, pe geamuri curge apă în fiecare dimineață, iar în colțuri apare mucegai după al doilea sezon.
Problema nu este că balconul a fost închis. Este că a fost închis fără să fie decis dacă rămâne un spațiu tampon sau devine parte din locuință. Sunt două lucruri diferite, cu soluții diferite, iar amestecul dintre ele produce exact simptomele de mai sus.
Spațiu tampon sau cameră: decizia care schimbă totul
Un balcon tratat ca spațiu tampon rămâne despărțit de living prin ușa și geamul original. Nu este încălzit, are temperatura undeva între exterior și interior și funcționează ca o pernă de aer care reduce pierderile camerei alăturate. Nu are nevoie de izolație elaborată, ci doar de tâmplărie decentă și de ventilare, pentru că vaporii care ajung acolo trebuie să poată ieși.
Un balcon integrat în locuință este cu totul altceva. Se scoate tâmplăria dintre el și cameră, se prelungește încălzirea sau se adaugă o sursă, iar din acel moment balconul devine perete exterior, planșeu exterior și tavan exterior, toate deodată. Trebuie izolat la fel de serios ca orice altă parte a casei, altfel devine gaura prin care se scurge căldura întregului apartament.
Cel mai des se întâmplă varianta hibridă și cea mai proastă: se scoate ușa, dar nu se izolează nimic. Camera trage aer rece continuu, centrala sau caloriferele merg mai mult, iar diferența se vede în factură din prima lună de iarnă.
Ce se izolează, în ce ordine
Dacă alegi integrarea, suprafețele care contează sunt, în ordinea pierderilor:
- parapetul, adică peretele scund din față și lateralele, unde grosimea de beton este uneori de doar 8-10 centimetri; aici se pun 8-10 centimetri de polistiren extrudat sau vată minerală, ideal pe exterior dacă asociația permite;
- placa de jos, care are dedesubt balconul vecinului sau aerul liber; se izolează pe sub, dacă ai acces, sau pe deasupra, cu extrudat sub șapă, sacrificând câțiva centimetri de înălțime;
- tavanul, care este placa balconului de deasupra, expusă la fel; se tratează pe interior, cu extrudat sau vată în structură cu rigips;
- tâmplăria, care ar trebui să fie geam termoizolant triplu sau cel puțin dublu cu strat low-e, nu tâmplăria subțire de balcon vândută la metru;
- racordurile: rostul dintre tâmplărie și parapet, cel dintre placa veche și noul planșeu, colțurile; acolo se pierde în practică mai mult decât prin suprafețele plane.
Materialul de pe placa de jos și de pe tavan trebuie ales cu grijă. Polistirenul extrudat suportă umezeala și compresiunea, deci merge sub șapă. Vata minerală este mai bună acustic și lasă structura să respire, dar are nevoie de protecție împotriva apei. Polistirenul expandat obișnuit, ieftin, nu are ce căuta sub o pardoseală.
De unde vine condensul și cum îl oprești
Condensul de pe geamurile balconului închis are o cauză simplă: aer cald și umed din apartament ajunge într-un spațiu cu suprafețe reci. Pe sticla rece, vaporii se transformă în apă. Nu este un defect al tâmplăriei, ci semnalul că temperatura suprafeței este sub punctul de rouă.
Ai două pârghii. Prima, ridici temperatura suprafețelor: izolezi parapetul, montezi geam mai bun, elimini punțile termice din colțuri. A doua, cobori umiditatea: ventilezi, nu usuci rufe acolo, nu ții plante multe, nu lași ușa spre bucătărie deschisă când gătești. De obicei e nevoie de amândouă.
Ventilarea este partea pe care aproape toată lumea o sare. Un balcon cu tâmplărie nouă, etanșă, nu mai are nicio cale de aer. Cea mai simplă soluție sunt grilele de ventilație higroreglabile montate în tocul ferestrei: se deschid singure când umiditatea crește și se închid când aerul se usucă. Costă câteva sute de lei și rezolvă o problemă pentru care oamenii cumpără dezumidificatoare. Dacă vrei totuși să înțelegi cât consumă un asemenea aparat lăsat să lupte permanent cu umezeala, merită citit ce presupune funcționarea continuă a unui dezumidificator.
Ultimul lucru, și cel mai des ignorat: greutatea. Un balcon nu este proiectat pentru șapă groasă, gresie, izolație și mobilier greu în același timp. Înainte să torni zece centimetri de beton, merită întrebat un structurist. Iar dacă apartamentul tău este oricum unul expus, cu doi pereți exteriori sau plafon spre pod, balconul izolat corect poate schimba surprinzător de mult confortul din tot restul locuinței.
