Înainte să dai bani pe termopane noi, pe o centrală mai mare sau pe un termostat conectat, merită să știi unde se duce, de fapt, energia din casa ta. Un audit făcut de tine nu înlocuiește raportul unui auditor autorizat, dar rezolvă o problemă mai urgentă: îți spune ce anume să repari primul. De cele mai multe ori, lista rezultată conține două-trei lucruri ieftine care aduc mai mult decât o investiție mare făcută la întâmplare.
Diferența față de auditul oficial este importantă și trebuie spusă din start. Auditorul energetic atestat face releveu, calculează transferul termic pe fiecare element de anvelopă și emite un document cu valoare legală, necesar la vânzare, la închiriere sau la accesarea unor programe de finanțare. Ce descriu mai jos este o inspecție de diagnostic, fără valoare oficială. Dacă ai nevoie de document, procedura completă e descrisă în articolul despre ce este auditul energetic al unei locuințe și cum se desfășoară.
Trusa minimă
Nu ai nevoie de aparatură scumpă. Cu bugetul unui prânz la restaurant acoperi tot ce urmează:
- Două-trei termometre cu higrometru pentru camere, ca să poți compara simultan încăperi diferite. Lasă-le 24 de ore în același loc înainte de prima citire.
- Un termometru cu infraroșu pentru suprafețe: pereți, geamuri, țevi, calorifere. Nu îți dă imagine, dar îți dă cifre.
- Un wattmetru de priză pentru consumatorii electrici, ideal cu funcție de cumulare a kWh pe zile.
- O lumânare, un băț de tămâie sau o fâșie subțire de hârtie pentru depistarea curenților de aer.
- Un carnet sau o foaie de calcul cu o fișă pe cameră. Fără notițe scrise, după a treia încăpere amesteci datele.
Traseul, cameră cu cameră
Alege o zi rece — diferența dintre interior și exterior trebuie să fie de cel puțin 15 grade, altfel măsurătorile nu spun mare lucru. Închide ferestrele cu o oră înainte și oprește hota și ventilatoarele de baie.
În fiecare încăpere, notează:
- Temperatura aerului și umiditatea relativă, la aproximativ 1,5 metri, în mijlocul camerei. Umiditatea peste 60% în sezonul rece este un semnal separat, care merită tratat.
- Temperatura peretelui exterior, măsurată cu termometrul IR în trei puncte: la mijlocul peretelui, în colțul de sus și lângă tocul ferestrei. O diferență de peste 3-4 grade între mijloc și colț arată o punte termică.
- Temperatura sticlei la mijlocul geamului și pe ramă. La un termopan funcțional, sticla e cu 4-6 grade sub temperatura camerei; sub asta, geamul e vechi, cu gaz pierdut sau fără strat low-e.
- Curenții de aer, plimbând flacăra sau fâșia de hârtie pe perimetrul ferestrei, pe la balamale, la pragul ușii exterioare, la prizele de pe pereții exteriori, la trapa de pod și în jurul instalațiilor care traversează peretele.
- Temperatura tur-retur la calorifer, ca să vezi dacă încăperea primește debit suficient.
Zonele care apar cel mai des pe lista finală sunt aceleași în majoritatea locuințelor: rosturile ferestrelor vechi, pragul și garnitura ușii de la intrare, trapa de pod neizolată și tubulatura care traversează pereții exteriori. Pentru primele două, remedierile concrete sunt descrise în ghidul despre reducerea pierderilor prin ușa de la intrare și rosturile geamurilor — sunt intervenții de câteva zeci de lei care se simt imediat.
Testul de răcire peste noapte
Acesta este singurul test care îți spune ceva despre casă în ansamblu, nu despre un element izolat. Într-o seară rece, adu locuința la temperatură normală, oprește complet încălzirea la ora 22 și notează temperatura interioară și pe cea exterioară. Repetă citirea la ora 6 dimineața.
Împarte scăderea de temperatură interioară la numărul de ore și raportează-o la diferența medie față de exterior. Nu vei obține un coeficient tehnic, dar vei obține un reper reproductibil: repetat după fiecare intervenție, testul îți arată dacă ce ai făcut a contat. O casă care pierde sub un grad în opt ore, la minus cinci afară, stă bine. Una care pierde patru-cinci grade are un plic termic cu probleme serioase, iar investiția în sursa de căldură va fi bani aruncați până când nu rezolvi anvelopa.
Partea electrică: ce consumă când nu te uiți
Auditul termic acoperă doar o parte din factură. Pentru electricitate, procedura este și mai simplă: seara, oprește tot ce crezi că poate fi oprit, apoi citește contorul de două ori, la o oră distanță. Diferența este consumul de bază al casei — frigider, router, camere, alimentatoare uitate în priză, echipamente în veghe. Dacă depășește 100-150 de wați într-o locuință obișnuită, merită căutat consumatorul.
Cu wattmetrul de priză, măsoară pe rând aparatele suspecte, ideal 24 de ore pentru cele care pornesc ciclic, cum e frigiderul. Notează kWh pe zi și înmulțește cu 365 ca să vezi impactul anual. Un consumator de 15 wați permanenți pare neglijabil până când îl transformi în kWh pe an. Dacă ai contor inteligent, ai deja acest grafic la dispoziție, iar articolul despre urmărirea consumului zilnic cu un contor inteligent explică ce poți citi din el fără aparate suplimentare.
De la listă la plan de lucru
La final vei avea o listă cu 15-25 de observații. Ordonează-le după raportul dintre efectul estimat și costul intervenției, nu după cât de vizibile sunt. În ordinea uzuală a rentabilității: etanșarea infiltrațiilor de aer, izolarea trapei și a planșeului de pod, izolarea țevilor din spații neîncălzite, reglajul instalației de încălzire, înlocuirea corpurilor de iluminat și a aparatelor foarte vechi, și abia apoi lucrările de anvelopă și schimbarea sursei de căldură.
Repetă măsurătorile după fiecare etapă, în aceleași condiții, ca să ai o comparație onestă. Iar dacă întâlnești lucruri care ies din zona de diagnostic — miros de gaz, urme de funingine în jurul unui aparat cu ardere, umezeală constantă într-un colț, tablou electric cald la atingere — oprește auditul acolo și cheamă un specialist autorizat. Câteva dintre problemele care se descoperă într-o astfel de inspecție nu sunt despre bani, ci despre siguranță, iar acelea nu se rezolvă cu un tub de silicon.
