Sari la conținut
Eficiență energetică

Presiunea și aerisirea instalației de încălzire: verificările pe care le faci singur

Presiunea și aerisirea instalației de încălzire: verificările pe care le faci singur
Foto: Kindel Media / Pexels

Când un calorifer rămâne rece la partea de sus în timp ce jos e fierbinte, sau când centrala afișează o eroare de presiune scăzută într-o dimineață de noiembrie, reacția obișnuită e să suni instalatorul. Uneori chiar asta trebuie făcut. Dar o parte dintre aceste situații se rezolvă în cincisprezece minute, cu o cheie de aerisire de câțiva lei și puțină atenție. Diferența dintre ce poți face singur și ce nu ține de un lucru simplu: intervențiile care nu presupun demontarea niciunei piese sub presiune sunt la îndemâna oricui, restul nu.

Ce citește manometrul și ce înseamnă cifra

Manometrul, fie el cadran cu ac pe centrală, fie valoare pe display, arată presiunea agentului termic din circuitul închis de încălzire. Nu are legătură cu presiunea apei de la robinet și nici cu presiunea gazului. Valoarea normală, la instalație rece, se situează de regulă între 1 și 1,5 bar la o casă pe un singur nivel. La o casă cu etaj sau cu mansardă, coloana verticală de apă cere mai mult, iar pragul de referință urcă spre 1,5–2 bar. Cifra exactă pentru instalația ta este scrisă în manualul centralei sau a fost stabilită de cel care a pus-o în funcțiune, așa că nu copia valori de pe forumuri.

Presiunea crește normal cu 0,3–0,5 bar când instalația se încălzește, pentru că apa se dilată. Asta înseamnă că o citire făcută la 70 de grade nu se compară cu una făcută dimineața, pe rece. Compară întotdeauna măsurători în aceleași condiții, altfel vei alerga după o problemă inexistentă.

De ce scade presiunea și de ce, uneori, crește

O scădere lentă, de câteva zecimi pe parcursul unui sezon, este obișnuită: aerul dizolvat în apă iese treptat prin aerisitoarele automate și volumul de lichid scade puțin. O scădere rapidă, care te obligă să completezi săptămânal, indică o pierdere reală. Caut-o în ordinea aceasta: îmbinările robineților de calorifer, racordurile centralei, ventilul de golire de la punctul cel mai de jos al instalației, apoi eventuale trasee îngropate în șapă. Pentru traseele ascunse, un semn util este o zonă de pardoseală care rămâne inexplicabil caldă.

Creșterea presiunii peste normal are alte cauze. Cea mai frecventă este robinetul de umplere care nu închide etanș și lasă apa din rețea să treacă lent în circuit. A doua este vasul de expansiune epuizat, despre care vorbim mai jos. A treia, la centralele cu boiler, este un schimbător fisurat care permite trecerea apei menajere în circuitul de încălzire.

Aerisirea caloriferelor, pas cu pas

Aerul se adună în punctele înalte și blochează circulația. Procedura corectă:

  1. Oprește centrala de la butonul de pornire și lasă instalația să se liniștească 20–30 de minute, ca aerul să urce în corpuri. Nu aerisi cu pompa în funcțiune.
  2. Începe cu caloriferul cel mai apropiat de centrală de la parter și urcă treptat spre etaj. Ordinea contează: dacă începi de sus, împingi aerul înapoi în jos.
  3. Pune o cârpă și un vas sub ventilul de aerisire, apoi deschide-l lent, un sfert de tură. Vei auzi șuierat. Închide imediat ce apare apă constantă, fără bule.
  4. Verifică presiunea după fiecare două-trei corpuri. Aerisirea o scade, iar dacă ajungi sub 0,8 bar pompa poate rămâne fără apă.
  5. Completează cu apă din robinetul de umplere, încet, urmărind manometrul, și oprește-te la valoarea de referință. Închide bine robinetul și verifică-l a doua zi.
  6. Repornește centrala și lasă-o să lucreze o oră, apoi reia rapid verificarea corpurilor rămase reci sus.

Dacă după două cicluri de aerisire un calorifer rămâne rece pe jumătatea de jos, problema nu mai este aerul, ci nămolul depus sau debitul insuficient. Aceeași concluzie se aplică atunci când corpurile de lângă centrală ard, iar cele de la capătul instalației abia se încălzesc — este un dezechilibru de debit, iar soluția reală o găsești în procedura de echilibrare hidraulică a instalației de încălzire, nu în aerisiri repetate.

Vasul de expansiune și supapa de siguranță

Vasul de expansiune preia dilatarea apei. Este un rezervor metalic împărțit de o membrană, cu aer sub presiune de o parte. Când membrana se sparge sau aerul se pierde în timp, vasul nu mai amortizează nimic, iar presiunea sare violent la încălzire și cade sub minim la răcire. Acest tipar — presiune care oscilează mult între cald și rece — este semnătura unui vas defect.

Verificarea o poți face singur, cu instalația oprită și circuitul golit de presiune: apeși cu o șurubelniță pe ventilul tip auto din capătul vasului. Dacă iese apă, membrana e ruptă și vasul se înlocuiește. Dacă iese aer, presiunea de preîncărcare se măsoară cu un manometru de anvelope și se compară cu valoarea din manual, de regulă apropiată de presiunea de umplere a instalației.

Supapa de siguranță, de obicei reglată la 3 bar, este ultima linie de apărare. Dacă picură ocazional, îți semnalează că presiunea a urcat prea mult. Dacă picură constant, fie a rămas o impuritate pe scaunul de etanșare, fie chiar trebuie schimbată. Nu o bloca și nu o strânge niciodată — este singura piesă care protejează instalația de o suprapresiune periculoasă.

Unde te oprești și chemi pe cineva autorizat

Orice intervenție care presupune demontarea unei piese, atingerea circuitului de gaz, umblatul la arzător, la placa electronică sau la traseul de evacuare a gazelor arse este treaba unui instalator autorizat ANRE. La fel și înlocuirea vasului de expansiune, curățarea chimică a instalației sau montarea unui filtru magnetic. Nu este o formalitate birocratică: o îmbinare de gaz refăcută greșit sau un coș obturat pun în pericol viața locuitorilor, iar detectorul de monoxid de carbon nu înlocuiește o verificare corectă.

Un ultim aspect, adesea trecut cu vederea: o instalație aerisită și cu presiune corectă transportă căldura eficient, dar dacă o pierde pe drum prin conducte neizolate care traversează spații reci, câștigul se evaporă. Merită să citești ce înseamnă concret izolarea conductelor de apă caldă pentru consumul centralei, pentru că este una dintre puținele lucrări pe care le faci într-o după-amiază. Iar dacă tot ești la reglaje, verifică și cum e setată curba de încălzire a centralei: o instalație aerisită impecabil, dar alimentată cu apă la 80 de grade în luna martie, tot risipește gaz. Cele trei verificări — presiune, aer, reglaj — se completează, și abia împreună dau rezultatul pe care îl vezi în factură.