Sari la conținut
Rulourile exterioare și obloanele: cât reduc efectiv pierderile de căldură prin ferestre
Foto: K / Pexels
Izolare termică

Rulourile exterioare și obloanele: cât reduc efectiv pierderile de căldură prin ferestre

Fereastra este, aproape întotdeauna, punctul cel mai slab al anvelopei unei case. Un perete izolat cu zece centimetri de polistiren are un coeficient de transfer termic de câteva ori mai bun decât cel mai performant geam termopan. Așa că, oricât ai investi în tâmplărie, rămâne o suprafață prin care căldura pleacă mai repede decât pe oriunde altundeva. Rulourile exterioare și obloanele sunt răspunsul cel mai vechi și, surprinzător, încă unul dintre cele mai eficiente la această problemă.

De ce funcționează un simplu strat de lamele

Ideea nu este că lamela de aluminiu sau de lemn izolează spectaculos. Un rulou obișnuit are câțiva centimetri grosime și un miez de spumă subțire; luat separat, nu impresionează pe nimeni. Ce contează cu adevărat este stratul de aer captiv care se formează între geam și rulou atunci când acesta este complet coborât.

Aerul stă nemișcat, nu mai curge de-a lungul sticlei reci, iar convecția — mecanismul prin care se pierde cel mai mult — este practic oprită. În plus, ruloul blochează radiația către cerul nopții, care în nopțile senine de iarnă poate răci suprafața exterioară a geamului sub temperatura aerului.

Măsurătorile făcute în laboratoare și pe clădiri reale arată reduceri ale pierderilor prin fereastră între 15% și 30% pentru un rulou standard coborât peste un geam dublu modern, și până spre 40-45% în cazul obloanelor pline din lemn, cu un spațiu de aer generos în spate. Pe un geam vechi, cu un singur strat, procentele sunt și mai mari, pentru că punctul de plecare este mult mai prost.

Tradus în bani, la o casă cu douăzeci de metri pătrați de fereastră și o iarnă românească obișnuită, vorbim despre o economie de ordinul câtorva sute de lei pe sezon. Nu e o revoluție, dar este o economie care se repetă an de an, cu zero costuri de funcționare.

Ce contează în practică mai mult decât materialul lamelei

Când oamenii compară oferte, se uită la grosimea lamelei și la material. Sunt importante, dar sunt departe de a fi factorul decisiv.

  • Etanșeitatea ghidajelor laterale. Dacă lamelele joacă în ghidaje și rămâne un rost de un centimetru pe fiecare parte, aerul circulă liber și tot efectul de pernă termică se pierde. Ghidajele cu garnitură de perie sau cu profil de cauciuc fac mai mult decât doi milimetri în plus de aluminiu.
  • Caseta ruloului. Aici stau majoritatea problemelor. O casetă montată în interiorul zidăriei, neizolată, devine o punte termică permanentă chiar deasupra ferestrei — un fel de gaură în perete pe care ai plătit-o. Casetele exterioare, montate peste termosistem și izolate în interior, se comportă mult mai bine.
  • Poziția față de stratul de izolație. Sistemele montate în planul termoizolației și îmbrăcate în polistiren păstrează continuitatea anvelopei. Cele montate direct pe zidărie, cu termosistemul întrerupt în jurul lor, o rup.
  • Cât de des le folosești. Un rulou coborât conștiincios în fiecare seară aduce toată economia calculată. Unul coborât din două în două zile aduce jumătate. Automatizarea cu senzor de lumină sau cu program orar rezolvă exact această problemă de disciplină.

Vara contează poate chiar mai mult decât iarna

Partea despre care se vorbește prea puțin este comportamentul de sezon cald. Aici, poziția exterioară a ruloului este esențială: o jaluzea interioară oprește lumina, dar căldura a intrat deja prin geam și rămâne în cameră. Un rulou exterior oprește radiația solară înainte să atingă sticla.

Diferența este mare. Un geam sudic neumbrit poate aduce în casă, într-o zi de iulie, echivalentul termic al câtorva calorifere pornite. Cu rulou complet coborât, aportul scade cu 70-90%. Efectul asupra facturii de aer condiționat este imediat și, în verile din ce în ce mai lungi, poate depăși economia de iarnă.

Aici apare și o interacțiune interesantă cu producția proprie de energie: dacă ai panouri pe acoperiș, orele de vârf ale producției coincid exact cu orele în care aerul condiționat trage cel mai mult. Umbrirea exterioară reduce cererea tocmai atunci, lăsând mai mult surplus pentru alte consumuri — de la încărcarea mașinii electrice din surplusul fotovoltaic până la încălzirea apei menajere.

Un ultim aspect, practic: dacă locuiești la bloc și te gândești la rulouri, verifică regulamentul asociației și, unde e cazul, dacă fațada este protejată. Sunt orașe în care montajul exterior necesită acord, iar demontarea ulterioară costă mai mult decât instalarea.

În rest, calculul este destul de simplu. Un sistem decent, cu casetă exterioară izolată și ghidaje etanșe, se amortizează în șapte-zece ani doar din energie, mai repede dacă îl folosești și pentru răcire. La asta se adaugă lucruri pe care nu le pui în tabel: liniștea, întunericul complet la dormit și o barieră în plus la efracție. Pentru multe familii, acestea cântăresc mai greu decât procentele din factura de gaz.