Poți să pui treizeci de centimetri de vată în pod, tâmplărie triplu stratificată și polistiren gros pe fațadă, iar casa să rămână tot rece și scumpă de încălzit. Motivul este de obicei același și nu se vede pe niciun deviz: aerul. Nu cel care trece prin materiale, ci cel care intră și iese prin fisuri, rosturi, treceri de cabluri și racorduri prost executate. Testul blower door este singura metodă practică prin care poți măsura exact cât aer scapă.
Cum arată testul, concret
Se montează o ramă etanșă într-o ușă exterioară, cu o pânză și un ventilator calibrat în mijloc. Toate ferestrele se închid, ușile interioare se deschid, iar aerisirile mecanice se sigilează temporar. Ventilatorul creează apoi o diferență de presiune de 50 de pascali între interior și exterior, echivalentul aproximativ al unui vânt constant de 30-35 km/h care bate pe toate fațadele deodată.
Aparatul măsoară ce debit de aer trebuie să pompeze ca să mențină acea diferență. Dacă locuința este etanșă, are nevoie de puțin. Dacă are scăpări, trebuie să lucreze mult. Rezultatul se exprimă ca n50, adică de câte ori se schimbă întregul volum de aer al casei într-o oră, la acea presiune.
Testul se poate face în două moduri. În depresiune, aerul este tras afară, iar aerul rece din exterior intră prin toate fisurile, ceea ce le face ușor de găsit cu mâna, cu un anemometru sau cu o cameră termografică. În suprapresiune, aerul este împins înăuntru și scapă afară, variantă utilă când se caută scurgeri cu generator de fum.
Ce înseamnă cifrele
Valorile de referință folosite în Europa sunt destul de clare:
- sub 0,6 schimburi pe oră: standard de casă pasivă, foarte greu de atins fără proiectare dedicată;
- 1 până la 1,5: construcție nouă bine executată, cu ventilație mecanică;
- 2 până la 3: casă nouă obișnuită, acceptabilă, dar cu loc de îmbunătățit;
- 4 până la 7: casă renovată parțial sau construită fără atenție la etanșare;
- peste 10: casă veche neintervenită, unde aerul se schimbă practic singur de zece ori pe oră.
Ca să traduc în bani: diferența dintre n50 de 3 și n50 de 8 înseamnă, într-o casă de 120 de metri pătrați, undeva la 2.000-3.500 kWh de căldură pierdută în plus pe an. Este mai mult decât economisești adăugând încă cinci centimetri de izolație la fațadă.
Rezultatul singur nu are însă mare valoare. Ce contează cu adevărat este raportul care îl însoțește, cu lista locurilor prin care intră aerul. De obicei sunt aceleași: rosturile dintre tocul ferestrei și zidărie, trecerile de conducte prin pereți exteriori, priza sau doza de curent de pe peretele de fațadă, îmbinarea dintre planșeu și pereți la mansardă, ușa de acces în pod, hota, coșul de fum nefolosit, plinta de la parter.
Când merită plătit și când nu
Un test costă între 1.200 și 2.500 de lei, în funcție de suprafață și de oraș. Are sens în trei situații clare.
Prima, în timpul unei construcții noi, după montarea barierei de vapori și înainte de închiderea pereților cu gips-carton. Este momentul în care orice scăpare descoperită se repară cu bandă și silicon, în cinci minute. După finisaje, aceeași reparație înseamnă spart și refăcut.
A doua, înainte de o renovare energetică majoră. Dacă intenționezi să investești 60.000 de lei în anvelopare și tâmplărie, merită să știi de la început unde sunt scăpările, ca să le rezolvi în același șantier.
A treia, la o casă unde ceva nu se explică: curenți de aer resimțiți lângă pereți, facturi mari în ciuda izolației, camere care nu ajung niciodată la temperatura setată. Testul spune, în trei ore, ce nu se poate deduce din documente.
În schimb, nu are rost într-un apartament de bloc obișnuit, unde scăpările sunt puține și localizate, și nici într-o casă unde știi deja că tâmplăria e veche și podul neizolat. Acolo problemele se văd cu ochiul liber, iar banii merg mai bine în lucrare decât în măsurători.
Merită menționat un efect secundar despre care se vorbește rar. O casă foarte etanșă are nevoie obligatoriu de ventilație mecanică, cu recuperare de căldură. Fără ea, umiditatea rămâne înăuntru, dioxidul de carbon urcă și confortul se degradează, chiar dacă factura scade. Etanșeitatea și ventilația merg împreună, nu una în locul celeilalte, exact cum se întâmplă și atunci când se închide și se izolează un balcon fără nicio cale de aer. Iar dacă lucrezi la o clădire veche, cu pereți groși care se comportă imprevizibil la umezeală, testul devine util și în alt sens: îți arată dacă intervențiile de izolare a unei case vechi au închis prea mult sau exact cât trebuia.
