Într-un bloc există două lumi paralele când vine vorba de electricitate. Prima este contorul din apartamentul tău, pentru care ai contract individual și plătești direct furnizorului. A doua este contorul comun, care măsoară consumul părților comune: lumina pe casa scării, liftul, pompa de hidrofor, centrala termică de bloc dacă există, camerele de supraveghere, interfonul. Suma de pe această a doua factură ajunge la tine prin lista de întreținere, iar modul în care se împarte produce cele mai multe conflicte din ședințele de asociație.
Ce se măsoară efectiv pe contorul comun
Înainte de orice discuție despre repartizare, merită să știi ce se adună acolo. Consumatorii tipici sunt:
- Iluminatul spațiilor comune: scări, holuri, subsol, uscătorie, intrare, uneori iluminatul exterior al aleii.
- Liftul, adesea cel mai mare consumator, cu un motor care pornește de zeci de ori pe zi.
- Pompele: hidrofor pentru presiune la etajele superioare, pompă de recirculare a apei calde, pompe de evacuare din subsol.
- Instalațiile de siguranță: interfon, camere, bariere, sisteme de detecție a fumului.
- Consumul auxiliar al centralei termice de bloc, dacă blocul are așa ceva.
Există și consumatori care nu ar trebui să fie acolo, dar sunt: prize din subsol folosite de cineva pentru unelte sau pentru un frigider personal, racorduri improvizate ale unui spațiu comercial de la parter, sau chiar branșamente vechi rămase din perioada în care blocul avea altă configurație. Prima acțiune utilă a oricărei asociații nemulțumite de factura comună este o inventariere fizică a ce e legat pe acel contor.
Criteriile de repartizare și logica fiecăruia
Repartizarea cheltuielilor în asociațiile de proprietari urmează reguli stabilite prin legislația privind asociațiile de proprietari, iar decizia concretă se ia în adunarea generală, în limitele legii. Criteriile folosite în practică sunt:
- Pe număr de persoane. Se aplică de obicei cheltuielilor legate de utilizarea efectivă. Are logică pentru lift și pentru apă, mai puțin pentru iluminatul care arde la fel indiferent câți locuiesc acolo.
- Pe cotă-parte indiviză, adică proporțional cu suprafața apartamentului. Se aplică cheltuielilor legate de existența clădirii, nu de folosirea ei.
- Pe apartament, în părți egale. Se folosește pentru cheltuieli fixe, cum ar fi abonamentele.
- Pe consumatori individuali, unde se poate măsura separat.
Situația cea mai disputată este liftul. Legislația și regulamentele permit ca proprietarii de la parter să fie scutiți de cheltuiala cu liftul, dacă nu îl folosesc și dacă adunarea generală decide astfel. Practicile diferă de la bloc la bloc, iar disputele apar mai ales la etajul întâi. Regula pe care ar trebui să o urmeze orice asociație este ca modul de repartizare să fie scris în hotărârea adunării generale, cu vot consemnat în procesul-verbal, nu lăsat la latitudinea administratorului.
Cum arată calculul, pas cu pas
Un exemplu de mecanism, cu cifre alese doar ca să ilustreze logica. Presupunem o factură comună de 800 de lei într-o lună, într-un bloc cu 40 de apartamente și 95 de locatari declarați.
Administratorul separă mai întâi factura pe destinații, dacă blocul are contoare parțiale: 300 de lei lift, 350 de lei iluminat și instalații, 150 de lei pompe. Dacă nu există contoare parțiale, se aplică o repartizare unitară, ceea ce e mai simplu, dar mai puțin corect.
Partea de lift, 300 de lei, se împarte la persoanele din apartamentele care participă la această cheltuială. Dacă parterul e scutit și rămân 88 de persoane, rezultă aproximativ 3,41 lei de persoană. Un apartament cu trei locatari plătește circa 10,23 lei.
Partea de iluminat și instalații, 350 de lei, se împarte pe cotă-parte indiviză. Un apartament cu o cotă de 2,8% plătește 9,80 lei.
Partea de pompe, 150 de lei, se împarte de regulă pe persoane, pentru că e legată de consumul de apă.
Totalul apare pe lista de întreținere ca poziție distinctă. Ai dreptul, ca proprietar, să vezi factura originală și modul de calcul; asociația e obligată să le pună la dispoziție.
De ce sare uneori factura comună și ce verifici
Când suma crește brusc fără o explicație evidentă, verifică în ordinea asta:
- Erori pe factură. Index greșit, perioadă facturată dublă, tarif aplicat incorect. Metodologia de verificare este aceeași ca la factura personală și e descrisă în articolul despre cum verifici dacă factura la energie electrică conține erori de calcul.
- Iluminat care rămâne aprins. Un senzor defect sau un întrerupător blocat pe casa scării poate ține aprinse zeci de corpuri non-stop. Trecerea la LED și la senzori de mișcare este cea mai rentabilă măsură pe care o poate lua o asociație, iar economia realistă și modul de dimensionare sunt discutate în materialul despre reducerea consumului la iluminat prin becuri LED și senzori de mișcare.
- Pompa de hidrofor care pornește prea des, semn de vas de expansiune dezumflat sau de o pierdere pe coloană.
- Racorduri neautorizate. Un spațiu comercial sau un locatar care s-a legat pe circuitul comun.
- Schimbarea tarifului sau expirarea unei oferte cu preț garantat pe contractul asociației. Asociațiile pot schimba furnizorul la fel ca persoanele fizice, iar procedura este identică.
Ce poate face concret o asociație ca să reducă suma
Măsurile care dau rezultate vizibile, în ordinea raportului cost-beneficiu:
Montarea de contoare parțiale pe lift, pe iluminat și pe pompe. Costă puțin și transformă discuția din impresii în date. Fără ele, orice dezbatere despre cine consumă cât rămâne o ceartă.
Înlocuirea corpurilor de iluminat vechi cu LED și instalarea senzorilor cu temporizare reglabilă. Atenție la temporizare: un senzor setat prea scurt îi obligă pe oameni să facă gesturi în întuneric și ajunge dezactivat de cineva.
Verificarea și reglarea instalației de hidrofor, inclusiv presiunea din vasul de expansiune, o operațiune banală pe care puține asociații o fac periodic.
Renegocierea contractului de furnizare pentru părțile comune, cu compararea ofertelor la consumul real al blocului.
Includerea consumului comun în planul mai larg de eficientizare a clădirii, pentru că multe lucrări au efect simultan asupra facturii comune și a celor individuale. Pașii pe care îi parcurge o asociație într-un astfel de proiect sunt descriși în articolul despre renovarea energetică a blocurilor vechi.
Un ultim aspect, mai delicat: dacă bănuiești racorduri improvizate sau instalații comune deteriorate, nu umbla singur în tabloul de la subsol. Cheamă un electrician autorizat, cere un raport scris și prezintă-l în adunarea generală. Instalațiile comune din blocurile vechi au adesea izolații degradate și conexiuni supraîncălzite, iar acolo miza nu mai este factura, ci siguranța tuturor din scară. Pentru contestații care nu se rezolvă în asociație, legislația privind asociațiile de proprietari prevede căi de atac, iar un jurist te poate ajuta să le folosești corect.
