Când vine vorba de structura de preț la energia electrică, mulți consumatori aud pentru prima dată de tariful bihorar abia atunci când un vecin le spune că a redus factura mutându-și spălatul rufelor spre seară. În realitate, alegerea dintre tariful monom și cel bihorar nu ține de noroc sau de trucuri, ci de un calcul simplu legat de momentul zilei în care se consumă cea mai mare parte din energie într-o gospodărie.
Tariful monom, varianta simplă
Tariful monom presupune un singur preț pe kilowatt-oră, valabil non-stop, indiferent de ora la care e consumată energia. E varianta cea mai ușor de înțeles și de urmărit în factură, fără calcule suplimentare, și rămâne alegerea implicită pentru majoritatea contractelor rezidențiale. Pentru o gospodărie cu un consum relativ constant pe parcursul zilei — fără aparate mari programate special noaptea — tariful monom oferă predictibilitate, chiar dacă nu profită de nicio reducere pe anumite intervale orare. Pentru gospodăriile cu aparate ce funcționează continuu, indiferent de oră — un frigider, un router, un sistem de securitate —, tariful monom rămâne, în practică, cea mai neutră variantă, pentru că aceste consumuri constante nu pot fi mutate spre intervalul de noapte oricât s-ar dori.
Tariful bihorar, împărțit pe două intervale
Tariful bihorar împarte ziua în două benzi orare, cu prețuri diferite: o bandă de vârf, de obicei diurnă, cu preț mai mare, și o bandă de gol de noapte, cu preț redus, valabilă de regulă între ora 22:00 sau 23:00 și 7:00 dimineața, în funcție de furnizor. Ideea din spate e simplă — rețeaua electrică e mai puțin solicitată noaptea, iar furnizorii încurajează mutarea unei părți din consum spre acele ore prin prețuri mai mici. Acest mecanism nu aduce doar un avantaj individual, ci ajută și la o distribuție mai echilibrată a cererii pe rețea de-a lungul zilei, reducând vârfurile de consum din orele de seară, atunci când majoritatea gospodăriilor gătesc, se încălzesc sau folosesc electrocasnice mari simultan. Pentru ca acest tarif să funcționeze corect, e nevoie fie de un contor electronic capabil să înregistreze separat consumul pe cele două benzi, fie de o programare specifică activată de furnizor sau distribuitor, în funcție de tipul de contor instalat deja la locul de consum.
Cui i se potrivește fiecare variantă
Bihorarul aduce economii reale doar acolo unde există posibilitatea reală de a muta o parte din consum spre noapte — un boiler electric programat să încălzească apa în intervalul ieftin, o mașină de spălat sau de spălat vase pornită înainte de culcare, sau, tot mai frecvent, încărcarea unei mașini electrice peste noapte. Dacă gospodăria nu are astfel de obiceiuri sau echipamente și consumă aproape totul în timpul zilei, trecerea la bihorar poate ieși, de fapt, mai scumpă decât tariful monom, pentru că prețul de zi la bihorar tinde să fie ceva mai mare decât prețul unic de la monom, tocmai pentru a compensa reducerea de noapte. Un calcul simplu, pe baza facturilor din ultimele luni și a orelor aproximative de consum, arată de obicei clar care variantă iese mai avantajoasă înainte de a face schimbarea. Pentru cei care ezită, unele contracte permit chiar și o perioadă de probă în care ambele variante pot fi comparate direct, pe facturi reale, înainte de a rămâne definitiv pe una dintre ele — o opțiune utilă mai ales acolo unde tiparul de consum nu e complet previzibil de la o lună la alta.
Cum se trece de la un tarif la altul
Schimbarea tipului de tarif se face, de regulă, printr-o cerere către furnizorul actual, fără să fie nevoie de o schimbare completă de furnizor — un proces diferit și mai simplu decât cel descris pe larg atunci când se discută despre citirea atentă a unui contract de furnizare a energiei electrice înainte de semnare. Dacă locul de consum are deja un contor inteligent, activarea bihorarului se poate face de la distanță, fără intervenție fizică; dacă nu, poate fi nevoie de o vizită tehnică pentru înlocuirea sau reprogramarea contorului. Merită și menționat că opțiunea între monom și bihorar e complet separată de alegerea între preț fix și preț variabil, cele două decizii putând fi combinate liber, în funcție de ce se potrivește cel mai bine profilului de consum al fiecărei case. Cine nu e sigur ce variantă i s-ar potrivi poate cere pur și simplu furnizorului istoricul orar al propriului consum, acolo unde contorul instalat permite acest lucru — o informație concretă, mult mai utilă decât o presupunere bazată doar pe impresia generală despre obiceiurile din casă.
