Pe măsură ce tot mai multe case și apartamente primesc ferestre performante și izolație groasă, apare un efect secundar de care puțini vorbesc: aerul din interior stă practic pe loc. O locuință foarte etanșă, fără ventilație gândită corect, acumulează umiditate, mirosuri și, în timp, mucegai pe la colțuri și în spatele mobilierului lipit de perete. Aici intervine ventilația mecanică cu recuperare de căldură, cunoscută și sub denumirea de sistem VMC cu recuperator.
Ideea de bază este simplă: aerul viciat este extras din bucătărie și băi, iar aerul proaspăt de afară este introdus în camere de zi și dormitoare, dar nu direct, ci trecut printr-un schimbător de căldură care preia energia termică din aerul evacuat și o transferă aerului proaspăt care intră. Practic nu deschizi geamul ca să respiri aer curat și nu arunci pe fereastră căldura pentru care ai plătit.
Cum arată un sistem instalat într-o locuință
Un sistem complet are o unitate centrală, de obicei montată în pod, cămară sau un dulap tehnic, de la care pleacă tubulatură flexibilă sau rigidă spre fiecare cameră. Există și variante descentralizate, cu unități mici montate direct în perete, gândite special pentru renovări unde nu se pot ascunde tuburi în tavan sau pardoseală, situație frecventă la apartamentele din blocuri vechi.
Randamentul de recuperare a căldurii la sistemele bune depinde mult de tipul recuperatorului, dar diferența se simte mai ales iarna, când aerul proaspăt introdus în casă nu mai vine rece de afară, ci preîncălzit, ceea ce reduce efortul centralei sau al oricărei alte surse de încălzire din locuință.
Cui i se recomandă cu adevărat
Cel mai mult beneficiază locuințele nou construite sau cele renovate recent, cu ferestre termopan performante și izolație bună, unde aerisirea naturală prin rosturi practic nu mai există. Fără un sistem de ventilație, aceste case devin surprinzător de umede, mai ales dacă locuiesc mai multe persoane, se gătește des sau hainele se usucă în interior.
Este recomandat și celor cu alergii sau probleme respiratorii, pentru că filtrele de pe unitatea centrală opresc o parte din polen și praf fin înainte ca aerul să ajungă în cameră. Pe de altă parte, pentru o casă veche, cu multe infiltrații necontrolate prin tâmplărie și pereți, un sistem VMC nu are sens montat izolat, pentru că recuperarea de căldură funcționează bine doar dacă restul clădirii este relativ etanș.
Costuri, întreținere și amortizare
Investiția inițială variază destul de mult în funcție de suprafața locuinței și de complexitatea instalării, fiind evident mai mare la o casă cu tubulatură ascunsă în tavan decât la unități descentralizate montate direct în perete. La acestea se adaugă costul cu electricitatea pentru ventilatoare, relativ mic, și schimbarea periodică a filtrelor, care ar trebui făcută la fiecare câteva luni pentru ca sistemul să funcționeze eficient.
Amortizarea nu vine doar din economia la încălzire, ci și din faptul că elimini o parte din obiceiurile care duc la pierderi mari, cum ar fi geamul lăsat întredeschis ore în șir iarna pentru aerisire, o greșeală pe care mulți o fac fără să-și dea seama cât costă, așa cum arătăm și în articolul despre obiceiurile greșite la aerisire.
Ce trebuie verificat înainte de instalare
Un instalator serios face mai întâi un calcul al debitului de aer necesar pentru fiecare cameră, în funcție de suprafață și de numărul de persoane, nu montează un sistem standard fără să țină cont de particularitățile locuinței. Traseul tubulaturii contează la fel de mult ca performanța unității centrale, pentru că un traseu prost gândit, cu multe coturi și lungimi mari, reduce eficiența și crește zgomotul.
Merită întrebat și despre nivelul de zgomot al unității în funcțiune, mai ales dacă va fi montată aproape de dormitoare, precum și despre posibilitatea de bypass vara, adică oprirea recuperării de căldură atunci când vrei aer proaspăt răcoros fără să încălzești inutil ce introduci în casă.
