Celuloza pentru izolații este hârtie de ziar reciclată, mărunțită fin și tratată cu săruri de bor împotriva focului, a mucegaiului și a rozătoarelor. Se introduce cu o mașină de insuflare, printr-un furtun, în spații pe care nu le poți deschide. Sună neconvingător pentru cine se așteaptă la plăci albe și rigide, dar performanța termică este comparabilă cu a vatei minerale, iar în anumite situații nu are alternativă reală.
Unde își arată avantajul
Punctul forte al celulozei nu este conductivitatea termică, care se situează în jur de 0,038-0,040 W/mK, adică exact în zona vatei minerale obișnuite. Punctul forte este modul de aplicare. Materialul umple complet volumul în care este suflat, inclusiv colțuri, spații neregulate și zone în care nicio placă nu ar putea fi tăiată exact.
Situațiile în care asta contează cel mai mult:
- poduri necirculabile, unde se suflă un strat de 25-35 de centimetri direct peste planșeu, în câteva ore, fără demontări;
- pereți cu cavitate, tipici pentru unele case interbelice sau pentru construcțiile pe structură de lemn, unde se fac găuri mici și se umple golul din interior;
- mansarde deja finisate, unde se lucrează prin orificii în placarea de gips-carton, fără să spargi tot;
- planșee de lemn între etaje, unde celuloza aduce în plus o izolare fonică pe care vata în plăci nu o egalează;
- volume neregulate, cu grinzi, tiranți, coșuri de fum și tot felul de obstacole care fac tăierea plăcilor un coșmar.
La o casă unde podul este accesibil doar printr-o trapă mică, diferența dintre celuloză insuflată și vată în saltele nu este de câțiva lei pe metru pătrat, ci între o lucrare de o zi și una imposibil de făcut fără demontarea acoperișului.
Comportamentul la umiditate, partea care contează
Celuloza este higroscopică. Absoarbe umezeala din aer, o stochează temporar în fibre și o cedează înapoi când condițiile se schimbă, fără să își piardă structura și fără să se taseze din cauza asta. La o casă veche, cu pereți care lucrează cu umiditatea, această proprietate transformă un dezavantaj aparent într-un avantaj real: izolația nu blochează migrarea vaporilor, ci participă la ea.
De aici vine și potrivirea firească dintre celuloză și clădirile tradiționale. Într-un pod peste un planșeu de lemn sau peste o boltă de cărămidă, celuloza lasă structura să se usuce, spre deosebire de o folie impermeabilă montată prost, care ar închide apa înăuntru. Este exact logica de care are nevoie o casă veche din chirpici sau cărămidă plină.
Există și o limită clară: celuloza nu suportă apa lichidă. Un acoperiș care picură, un burlan spart, o infiltrație la coș vor uda materialul, care se va tasa local și își va pierde performanța în zona afectată. Nu putrezește și nu face mucegai datorită tratamentului cu bor, dar nici nu se reface singur. Înainte de insuflare, acoperișul trebuie să fie etanș, fără excepții.
Costuri, execuție și ce trebuie verificat
Prețul, cu manoperă și material, se situează în general între 45 și 80 de lei pe metru pătrat pentru un strat de 25-30 de centimetri în pod. Este comparabil cu vata minerală montată corect, uneori chiar mai ieftin, pentru că manopera este mult mai rapidă. Pentru insuflare în pereți, prețurile cresc din cauza densității mai mari necesare, între 55 și 65 kg pe metru cub, față de 30-35 în pod.
Densitatea este, de altfel, singurul lucru pe care merită să insiști la contractare. Insuflată prea rar, celuloza se tasează în timp și lasă un gol în partea superioară a peretelui, exact acolo unde pierderile sunt maxime. Un executant serios îți spune ce densitate țintește, cântărește sacii folosiți și raportează cantitatea la volumul umplut. Dacă nu poate face acest calcul, e un semn că nu ar trebui să lucreze la casa ta.
Alte detalii practice: în jurul coșurilor de fum și al corpurilor de iluminat încastrate trebuie păstrate spații libere sau montate colivii de protecție; trapa de acces în pod trebuie izolată separat și etanșată, altfel rămâne o gaură în mijlocul unei lucrări bune; iar pe traseele de circulație din pod merită montate podine, ca stratul să nu fie călcat și compactat la fiecare urcare.
Un ultim aspect care înclină balanța pentru unii: amprenta de carbon a celulozei este dintre cele mai mici din toate materialele izolante, pentru că folosește hârtie reciclată și un proces de fabricație cu consum energetic redus. Nu schimbă nimic la factura ta lunară, dar dacă alegi oricum între două materiale cu performanță similară și cost apropiat, este un argument care nu costă nimic în plus. Iar dacă vrei să vezi negru pe alb cât de bine a ieșit lucrarea, un test blower door făcut după insuflare arată dacă podul mai lasă aer să treacă sau nu.
