Pe majoritatea centralelor termice montate în România există un buton sau un meniu care setează temperatura apei trimise către calorifere. De cele mai multe ori a rămas pe valoarea pusă de instalator la punerea în funcțiune, adesea 70 sau 75 de grade, pentru că așa se elimină cel mai rapid orice reclamație de tipul „nu se face cald”. Este și setarea care, la o centrală în condensație, îi taie exact avantajul pentru care ai plătit-o.
De ce temperatura mică înseamnă randament mare
O centrală în condensație extrage căldură suplimentară din vaporii de apă rezultați din arderea gazului. Ca acest lucru să se întâmple, vaporii trebuie să condenseze pe schimbător, iar condensarea are loc doar dacă apa care se întoarce din instalație este suficient de rece — orientativ, sub circa 55 de grade. Peste această valoare, aparatul funcționează, dar ca o centrală clasică: gazele ies pe coș cu toată căldura latentă neexploatată.
Observația importantă este că temperatura decisivă este cea de pe retur, nu cea de pe tur. Reglezi turul, dar rezultatul depinde de cât de multă căldură cedează instalația în drum. Cu cât suprafața de emisie este mai mare și debitul mai bine distribuit, cu atât returul este mai rece și condensarea mai bună.
De unde pleci, în funcție de sistemul de emisie
- Încălzire prin pardoseală: 30-40 de grade pe tur, în funcție de vremea de afară. Peste 45 nu ai motive să urci, iar temperaturile mari deteriorează în timp finisajul și sunt inconfortabile.
- Calorifere generos dimensionate, în casă izolată: 45-55 de grade acoperă, de obicei, și zilele reci.
- Calorifere clasice, în casă slab izolată: vei avea nevoie de 60-70 de grade la temperaturi exterioare negative, dar de mult mai puțin în restul sezonului — și aici este economia.
- Sistem mixt, pardoseală și calorifere: circuitele au nevoie de temperaturi diferite, deci de un grup de amestec cu vană cu trei căi pe circuitul de pardoseală. Fără el, unul dintre circuite va funcționa mereu greșit.
Dacă aparatul a fost dimensionat mult peste necesarul real al casei, va cicla scurt indiferent de reglaj, pentru că puterea minimă a arzătorului rămâne prea mare pentru cererea instalației. Modul corect de a calcula puterea necesară este descris în articolul despre calculul necesarului de căldură în kW înainte de a cumpăra o centrală.
Procedura de coborâre în trepte
Metoda funcționează în orice locuință și cere doar răbdare. Alege o perioadă cu vreme relativ constantă și parcurge următorii pași:
- Deschide complet toate capetele termostatate. Reglajul se face cu instalația liberă, altfel măsori altceva.
- Notează setarea actuală de tur și temperatura din camera de referință, dimineața și seara, timp de două zile.
- Coboară turul cu 5 grade. Așteaptă 48 de ore, fără alte modificări.
- Verifică dacă locuința ajunge la temperatura dorită și, mai ales, în cât timp. O încălzire mai lentă este acceptabilă; o casă care nu ajunge deloc la temperatură nu este.
- Repetă coborârea până când apare primul semn că instalația nu mai face față, apoi urcă înapoi cu 5 grade. Aceea este valoarea ta de lucru pentru condițiile respective.
- Reverifică setarea într-o perioadă cu temperaturi exterioare mult mai scăzute, pentru că punctul de echilibru se schimbă.
Un semn bun că mergi în direcția corectă: caloriferele devin „călduțe”, nu fierbinți, dar rămân calde mult mai mult timp, iar centrala pornește mai rar și funcționează perioade lungi la putere mică. Cicluri lungi, la sarcină redusă, înseamnă exact regimul în care aparatul are randamentul maxim.
Diferența tur-retur și rolul pompei
După ce ai stabilit turul, verifică diferența față de retur. Pe o instalație cu calorifere, o diferență de 10-20 de grade la funcționare stabilă este un interval rezonabil. Dacă diferența este foarte mică, apa circulă prea repede și se întoarce aproape la fel de caldă: pompa are turația prea mare, iar returul cald blochează condensarea. Dacă diferența este foarte mare, debitul este insuficient și camerele îndepărtate vor rămâne reci.
La pompele moderne cu turație variabilă, modul de funcționare corect în majoritatea instalațiilor rezidențiale este cel cu presiune diferențială proporțională, nu turația fixă maximă. O pompă lăsată pe treapta cea mai mare consumă inutil curent și strică regimul termic.
Tot aici intervine distribuția debitului între calorifere. Dacă unul singur rămâne rece, vei fi tentat să urci turul pentru el, sacrificând randamentul întregii case. Soluția reală este reglajul pe robineții de retur, descris în articolul despre echilibrarea hidraulică a instalației de încălzire. În practică, echilibrarea făcută înainte de reglajul de tur îți permite, aproape întotdeauna, să cobori cu câteva grade în plus.
Automatizarea reglajului
Valoarea fixă de tur este un compromis: potrivită la minus zece grade afară, excesivă la plus opt. Soluția elegantă este compensarea după temperatura exterioară, prin senzor montat pe fațada nordică, cu care centrala calculează singură temperatura de tur pentru fiecare zi. Setarea pantei și a deplasării curbei este explicată în articolul despre curba de încălzire a centralei termice, iar acolo unde termostatul comunică digital cu aparatul, cele două reglaje se completează.
Un ultim detaliu, separat de tot ce ține de încălzire: temperatura apei calde menajere se reglează independent și nu trebuie coborâtă la fel de agresiv. Într-un boiler cu acumulare, apa ținută constant la temperaturi mici favorizează dezvoltarea bacteriilor din genul Legionella, motiv pentru care recomandarea uzuală este menținerea în jur de 60 de grade în rezervor, cu limitarea temperaturii la punctele de consum printr-un ventil de amestec, ca să eviți opărirea. Iar dacă reglajele presupun umblat în meniul de service al centralei, pe pompă sau pe partea de gaz, lasă intervenția în seama unui instalator autorizat: modificările făcute acolo pot afecta atât siguranța, cât și garanția aparatului.
