Panourile care fac apă caldă sunt cele mai vechi din familia solară și, paradoxal, cele mai puțin discutate acum, când toată atenția s-a dus spre fotovoltaice. Rămân însă cea mai eficientă cale de a transforma soarele în ceva util: un colector termic convertește în căldură 60-75% din radiația primită, în timp ce un panou fotovoltaic scoate 20-22% sub formă de electricitate. Dacă problema ta concretă este apa caldă pentru patru persoane, discuția nu e dacă merită, ci ce tip de colector alegi.
Colectorul plan: simplu, robust, ieftin
Arată ca un panou obișnuit: o ramă de aluminiu, sticlă solară pe față, dedesubt o placă absorbantă neagră cu tratament selectiv, prin care trec țevile de cupru cu agent termic. Restul cutiei e vată minerală, pentru izolație.
Avantajele sunt de ordin practic. Costă mai puțin — un colector plan de 2 metri pătrați se găsește la jumătate până la două treimi din prețul unui set echivalent cu tuburi. Rezistă mai bine la grindină, pentru că sticla solară călită de 4 mm încasează impacturi care ar sparge un tub. Se autocurăță de zăpadă mai repede, fiind o suprafață continuă și caldă. Și nu are piese care se pot sparge individual.
Slăbiciunea lui e sensibilitatea la frig și vânt. Pierderile termice cresc odată cu diferența dintre temperatura din colector și cea de afară, iar la minus cinci grade și vânt, randamentul scade vizibil. Vara și în sezonul intermediar lucrează excelent; în ianuarie, mai puțin.
Tuburile vidate: performanță de iarnă, fragilitate mai mare
Aici fiecare tub e un termos: două straturi de sticlă cu vid între ele. Vidul aproape că elimină pierderile prin convecție și conducție, așa că temperatura exterioară contează mult mai puțin. Un colector cu tuburi funcționează util și la minus zece grade, cu cer senin.
Al doilea avantaj, mai puțin evident: geometria cilindrică. Tuburile primesc radiația aproape perpendicular indiferent de poziția soarelui pe cer, ceea ce le face mai puțin dependente de unghiul și ora exactă. Un colector plan atinge maximul la prânz și scade la margini; unul cu tuburi are o curbă zilnică mai plată.
Ce plătești pentru asta:
- Preț mai mare cu 40-70% la aceeași suprafață utilă.
- Vulnerabilitate la grindină. Un tub spart înseamnă înlocuirea acelui tub — operațiune ieftină și simplă, dar înseamnă că trebuie să ai piese de schimb și cineva care urcă pe acoperiș.
- Zăpada nu alunecă la fel de ușor între tuburi, iar suprafața exterioară a tubului rămâne rece tocmai pentru că izolează bine.
- Supraîncălzirea de vară. Un sistem cu tuburi, în iulie, într-o casă unde nimeni nu consumă apă caldă o săptămână, poate atinge temperaturi de stagnare care vaporizează agentul și solicită vasul de expansiune. Se rezolvă prin proiectare corectă, dar trebuie luat în calcul.
Cum arată alegerea în practică
Pentru o familie de patru persoane, din zona de câmpie a țării, care vrea apă caldă din martie până în octombrie și acceptă că iarna centrala preia sarcina, colectoarele plane sunt alegerea rațională. Doi colectori plani și un boiler bivalent de 200-300 de litri acoperă confortabil nevoia sezonului cald, cu o investiție care se recuperează în șase-opt ani față de încălzirea apei pe gaz.
Pentru o casă de munte, pentru cineva care vrea aport termic și iarna, sau pentru o instalație care contribuie și la încălzire prin pardoseală, tuburile vidate își justifică diferența de preț. La fel și în cazul unei pensiuni sau al unui consum mare și constant pe tot parcursul anului.
Câteva lucruri contează mai mult decât tipul colectorului, și sunt cele pe care ofertele le tratează superficial. Volumul boilerului: se calculează la 50-70 de litri de persoană, iar un boiler subdimensionat anulează performanța oricărui colector. Agentul termic: glicol pentru instalații solare, cu punct de îngheț sub minus 25 de grade, verificat și schimbat la 4-6 ani, altfel devine acid și mănâncă instalația. Și amplasarea vasului de expansiune, dimensionat pentru scenariul de stagnare, nu pentru cel normal.
Merită spus și ce nu face un sistem termic: nu produce electricitate și nu se poate transforma în așa ceva. Confuzia e frecventă, iar dacă vrei să fii sigur pe ce cumperi, comparația directă dintre cele două tehnologii lămurește rapid situația. În ultimii ani a apărut și o a treia cale, tot mai populară: boiler cu pompă de căldură alimentat de fotovoltaice, care evită complet circuitul cu glicol și instalația hidraulică pe acoperiș. E mai scumpă inițial, dar pentru cine are deja panouri fotovoltaice și nu vrea încă o instalație de întreținut pe acoperiș, socoteala poate ieși în favoarea ei.
